Crearea unui nou mod de deservire a pieţelor globale pe căi navigabile

În 1954, Canada şi SUA au anunţat intenţia de a adânci şi extinde Canalul Sfântul Laurenţiu până în 1959. Îmbunătăţirea canalului lat, care, pe lungimea sa principală, desparte partea de sud a oraşului Quebec şi partea de nord a oraşului New York, avea să îmbunătăţească dramatic transportul pe teritoriul Marilor Lacuri şi în continuare, în nordul Oceanului Atlantic.

Căutând noi moduri de deservire a pieţelor globale, preşedintele companiei Cargill, John MacMillan, Jr., a fost inspirat de această veste. Aşa cum deceniile anterioare fuseseră definite de silozurile de cereale din lungul căilor ferate americane, anii ce urmau aveau să se concentreze pe dezvoltarea porturilor din lungul căilor navigabile internaţionale.

Odată cu deschiderea Canalului Sfântul Laurenţiu ca nouă rută de transport, John Jr. a făcut cea mai mare investiţie de capital de până astăzi construind un terminal oceanic la Baie Comeau, la gura de vărsare a râului Sfântul Laurenţiu. Avusese în vedere mai multe amplasamente, dar, în final, a ales Baie Comeau, datorită locaţiei sale accesibile, infrastructurii portuare existente şi apropierii de Golful Sfântul Laurenţiu. În timp ce alte zone ale canalului îngheţau pe timpul friguros al iernii, apele de la Baie Comeau nu îngheţau deloc, făcând posibil accesul companiei Cargill la Atlantic pe tot parcursul anului.

Bushelii sunt descărcaţi de pe barje (1), sunt măsuraţi şi stocaţi în silozuri de depozitare (2-3). După aceasta, cerealele sunt inspectate (4) şi măsurate pentru navele oceanice (5-6).

Astăzi, acesta rămâne cel mai mare terminal Cargill de transfer din America de Nord, prevăzut cu un siloz pentru 13 milioane de busheli şi cu o capacitate de 440.000 de tone metrice de cereale. Construcţia de la Baie Comeau a fost doar una dintre iniţiativele Cargill pentru satisfacerea cererii internaţionale în continuă creştere în ceea ce priveşte produsele SUA. Prin noul acces la Atlantic, cerealele de înaltă calitate au devenit accesibile pentru regiunile subdeservite şi cu hrană insuficientă din întreaga lume.