Excelenta inovaţie Cargill: trenul unitar

În 1966, Illinois Central Railroad (ICR) a căutat un partener pentru o idee inovatoare. În loc să închirieze vagoane individuale pentru transportul cerealelor, ICR a dorit să închirieze întregul tren. Înţelegând că utilizarea „trenurilor unitare” avea să reducă în mod semnificativ costurile de transport şi să deschidă activităţile agricole şi comerciale pe întregul teritoriu al SUA, Cargill a fost de acord cu această colaborare. Totuşi, aceasta însemna că, într-un interval de timp foarte scurt, Cargill trebuia să adune o cantitate extraordinară de cereale, suficientă pentru a umple peste 100 de vagoane.

Până atunci, nu se mai încercase aşa ceva. Logistica şi tarifele ridicate fuseseră întotdeauna factori prohibitivi în ceea ce priveşte transportul feroviar. De asemenea, culturile erau disponibile doar în volume limitate şi doar timp de câteva săptămâni în perioada recoltării. În plus, dacă cerealele stăteau în depozit prea mult timp, se puteau strica. Provocarea de a aduna, depozita şi încărca 100 de vagoane de cereale era deosebit de problematică.

Cargill ştia că trenurile unitare puteau reduce costurile de transport cu până la 50%. Dar compania a realizat şi că noile rute de transport aveau nevoie de un nou tip de terminal interior. Până atunci, compania se baza în principal pe căile navigabile ale ţării şi închiria vagoane individuale pentru transport.

Cargill a înţeles că transportul feroviar completa rutele navigabile, oferind totodată fermierilor noi modalităţi de acces pe piaţa globală. Văzând extraordinarul potenţial de a ajuta mai mulţi fermieri să-şi ducă cerealele mai eficient pe piaţă, Cargill a acceptat provocarea trenului unitar.

Pentru a aduna suficiente cereale pentru a umple peste 100 de vagoane, Cargill a dezvoltat unităţi şi tehnici noi. Pentru a mări capacitatea, compania a construit o serie de fabrici de procesare şi de unităţi de depozitare noi pe întregul teritoriu al Vestului Mijlociu al Americii. Cargill a dezvoltat echipamente de aerisire şi uscătoare pentru a depozita cerealele şi a le menţine în stare excelentă mult după recoltare. În plus, Cargill a investit într-un nou terminal de export cu capacitate de 3,6 milioane de busheli în afara oraşului Gibson City, Illinois.

În sfârşit, în iarna anului 1967, preşedinţii companiilor Cargill şi ICR au urmărit plecarea primului tren unitar de cereale din gara oraşului Gibson City, cu 115 vagoane umplute până la refuz. Transportând 400.000 de buşeli de porumb din Illinois, trenul unitar s-a îndreptat spre terminalul de export Cargill din Baton Rouge, Louisiana, având întoarcerea la Gibson City planificată pentru numai cinci zile.

Un tren unitar Cargill, cu 115 vagoane care, împreună, transportă 400.000 de busheli de porumb din Illinois.
 

Directorii executivi ai companiilor Cargill şi Illinois Central Railroad se întâlnesc pentru a sărbători debutul trenului unitar.

Călătoria a avut complicaţii serioase: sub greutatea trenului complet încărcat, un pod de cale ferată s-a defectat, conducând la deraierea a 14 din vagoanele trenului. Deşi deraierea reprezenta o problemă, la final, Cargill a considerat că această iniţiativă a fost un succes. Compania s-a angajat pentru cel puţin 56 de transporturi dus-întors pentru anul următor şi a livrat peste 22 de milioane de busheli de porumb către Baton Rouge. Curând după aceasta, Cargill a deschis al doilea terminal de transport interior în Tuscola, Illinois, şi al treilea în Linden, Indiana.

Trenurile unitare au revoluţionat industria cerealelor, iar Cargill a jucat un rol major. În timp, stabilirea de unităţi şi echipamente de aerisire noi a extins şi mai mult capacitatea trenului şi disponibilitatea pentru satisfacerea cererii de piaţă pe tot parcursul anului. Închirierea de trenuri unitare a devenit metoda standard pentru transportul de volume mari şi urma să aibă un impact major asupra dezvoltării agricole în anii următori.