Telescriptorul permite un proces decizional mai rapid şi mai inteligent 

În 1923, Cargill a achiziţionat Taylor & Bournique Co., un concern agricol şi un reprezentant major al concurenţei, cu sediul în Milwaukee, Wisconsin. După o perioadă de mari eforturi în climatul de criză economică din perioada postbelică şi după o serie de decizii eronate de afaceri, T&B îşi lichidase afacerea şi căuta un mod de a-şi rezolva situaţia. Ştiind că bunurile companiei erau de interes pentru Cargill, Vicepreşedintele firmei a luat legătura cu Preşedintele Cargill, John MacMillan, Sr., cu o ofertă deosebită, la un preţ redus: împreună cu operaţiunile sale în domeniul culturilor din Milwaukee, New York City şi Buffalo, T&B intenţiona să vândă şi sistemul său inovator de telescriptoare Clement-Curtis, oferind companiei un nivel înalt de sofisticare.

Sistemul telegrafic privat utiliza canale pentru transmiterea aproape instantanee a mesajelor către noile birouri Cargill din regiunea estică a Statelor Unite. Impresionat de această tehnologie, John Sr. a dispus ca sistemul să fie extins la sediul companiei din Minneapolis, Minnesota. Acesta a fost răspunsul la necesităţile unice de comunicare ale companiei – viteză, precizie, confidenţialitate şi cost redus – şi avea să servească drept sistem principal de transmisie pentru următorii 70 de ani.

Până în 1935, camera telegrafului din biroul din Minneapolis adăpostea şase operatori, care primeau şi transmiteau mesaje către persoane de contact din Boston, Chicago, Montreal, Omaha, Winnipeg şi din alte numeroase oraşe intermediare. Într-o altă cameră, un sistem de mesagerie cu tuburi pneumatice transporta textele mesajelor relevante direct către etajul comercial. Abilitatea de comunicare instantanee între birouri şi regiunile cheie devenise unul dintre cele mai puternice avantaje competitive ale companiei.

“Sistemul de telegraf este minunat. Ne ţine la curent într-un mod complet inedit.”
— John MacMillan, Sr., Preşedintele Cargill

În timp, aceste schimburi rapide şi fluide de informaţii au inspirat dezvoltarea unui sistem stenografic intern, cunoscut sub numele de Codul telegrafic privat Cargill. Compania a produs broşuri cu instrucţiuni pentru angajaţii care utilizau telescriptorul, care includeau un glosar de prescurtări standard, cum ar fi: LSM (făină de in), CXLN (anulare) şi, probabil cea mai populară, TREAD (vă rugăm răspundeţi rapid prin telegraf).

De la memourile de afaceri la instrucţiuni pentru etajul comercial, comunicaţiile prin telescriptor se desfăşoară rapid şi eficient, mulţumită limbajului stenografic al companiei Cargill.

După şaizeci de ani de la instalare, a început lenta demontare a telescriptorului. Până în 1983, numeroşi comercianţi Cargill anunţaseră că erau dotaţi cu „terminale video pentru poştă electronică” – versiuni timpurii ale e-mailului. Zece ani mai târziu, computerele personale erau mai des utilizate, dar Cargill a ales să continue să utilizeze propriul sistem telegrafic, deoarece compania investise în rafinarea tehnologiei. Prin înaltul nivel de performanţă şi fiabilitate, telescriptorul a întârziat adoptarea integrală a e-mailului în cadrul companiei Cargill – era pur şi simplu excelent.

În 1996, compania a transmis ultimul său mesaj telegrafic înainte ca sistemul să fie scos complet din funcţiune. Cu toate acestea, chiar şi astăzi, mai există urme ale sistemului original de telescriptoare. Angajaţii care au lucrat în cadrul Cargill înainte de apariţia e-mailului continuă să vorbească despre „telegrafierea” e-mailurilor, iar abrevierile codului persistă încă în vocabularul Cargill.

Cu zeci de ani înainte de apariţia popularei mesagerii text prin telefoane mobile, Cargill avea deja stabilit un sistem de comunicaţii, cu abrevieri şi acronime, ce permitea angajaţilor să ia decizii mai rapide şi să comunice eficient pe întregul glob, toate acestea pentru mai buna deservire a partenerilor comerciali şi a clienţilor.