Portretul unui lider: Erwin Kelm

Anul 1960 a fost unul turbulent pentru conducerea companiei Cargill. După ce Preşedintele Cargill MacMillan a suferit un atac cerebral grav şi după ce Preşedintele John MacMillan, Jr. a decedat în mod neaşteptat, niciunul din membrii familiei nu era pregătit să preia conducerea afacerii. Cel care a ghidat compania prin această perioadă de tranziţie şi s-a aflat la conducere pentru următorii 17 ani a fost Erwin Kelm.

Angajat de Cargill în 1933 după ce a absolvit de la Universitatea din Minnesota, Kelm şi-a început activitatea pe post de comerciant de orz. A fost printre primele persoane care a participat la programul inovator de instruire al companiei Cargill, conceput să pregătească angajaţi promiţători pentru conducere.

Lucrând pe postul de comerciant, el şi-a rafinat propriul stil de afaceri. Anul în care a fost angajat a fost şi ultimul an al Prohibiţiei în S.U.A., fapt care a creat pe piaţă o cerere explozivă de orz pentru bere. Colaborarea cu fabricile de bere era o activitate nouă pentru toţi cei care lucrau în domeniu, iar varietăţile de orz erau foarte numeroase, însă Kelm a acceptat bucuros provocarea ridicată de această oportunitate alăturându-se în curând bursei de cereale din Minneapolis pentru a cumpăra şi depozita cerealele. După aceea, trimitea personal eşantioane de orz berăriilor până când reuşea să vândă.

În timp, Kelm a devenit unul dintre cei mai respectaţi comercianţi de orz, fiind recunoscut imediat în clădirea bursei după mănuşile sale albe, un accesoriu pe care a început să-l poarte iniţial pentru a-şi proteja mâinile. „Aveam alergie la seminţele de grâu şi, de fiecare dată când puneam mâna într-un eşantion aveam o erupţie pe mâini, aşa că am început să port mănuşi,” îşi amintea Kelm. „Le puneam în haină. Când mă vedeau cu mănuşile albe, se gândeau că mă duc la piaţă şi ridicau preţurile. Aşa că am început să le port mereu.”

Având un talent natural pentru cifre, Kelm a continuat să se ridice prin rangurile companiei, fiind aplaudat pentru încrederea sa, pentru viziune şi pentru abilitatea de a-şi stimula echipa.

Ca preşedinte, Kelm a păstrat compania Cargill în domeniul privat, fapt care le-a oferit directorilor executivi libertatea economică de a aduce inovaţii cu perspective pe termen lung. Prin închirierea integrală a trenurilor în loc de doar a câtorva vagoane, el a transformat industria de transport al culturilor. Stabilind o reţea de terminale de export noi şi utilizând trenuri cu câte 115 de vagoane buncăr de dimensiuni mari fiecare, Kelm a redus cu 50% costurile de transport feroviar ale companiei Cargill.

„Nu ne-am temut de schimbări. Suntem doritori să încercăm lucruri noi. Economia, bineînţeles, chiar ne forţează să încercăm lucruri noi.”
— Erwin Kelm, Preşedinte Cargill

Odată puse lucrurile în mişcare în această direcţie inovatoare şi hotărâtă, nu mai era cale de întors: compania s-a extins la nivel global, stabilind noi unităţi în America de Sud, Europa şi Asia. Prin intermediul achiziţiilor, Kelm s-a extins şi în noi domenii de afaceri, inclusiv industria oţelului, managementul riscului, industria nutreţului şi a sării — fiecare dintre acestea reprezentând o extindere naturală a experienţei iniţiale a companiei Cargill în domeniul cerealelor.

Până la sfârşitul acestei perioade prospere, cunoscută sub numele de „anii Kelm”, el a pus bazele unei moşteniri de succes, transformând Cargill dintr-o companie naţională de cereale într-un deschizător de drumuri global în comerţul bunurilor internaţionale.

Lăsând o moştenire de un succes răsunător, cunoscută drept „Anii Kelm”, preşedintele se întâlneşte cu echipa sa în 1977, în Perthshire, Scoţia pentru a-şi sărbători retragerea de la conducere.