Sistemele Pigloo ajută purceii să prospere

În 1945, când Cargill a achiziţionat Nutrena Mills, Inc., portofoliul său de nutreţ pentru animale s-a extins semnificativ. Nutrena era pionieră în domeniul hranei pentru animale, producând o varietate de nutreţuri create prin metode ştiinţifice, care ofereau o nutriţie mai bună pentru animale, inclusiv pentru porcine. Până la jumătatea anilor 1950, Cargill a observat o tendinţă îngrijorătoare la fermele de porci: Pierdeau purcei nou-născuţi din cauza accidentelor din boxele de fătare şi din cauza bolilor transmise de la un animal la altul. Tendinţa a inspirat compania Cargill să dezvolte un sistem inovator de izolare, bazat pe cercetările anterioare — un sistem care avea să ofere condiţii mai sigure pentru purceii nou-născuţi şi profituri crescute pentru crescătorii de porci.

Sistemul Pigloo a fost lansat pentru prima dată la 16 aprilie 1958. A câştigat rapid atenţia industriei, fiind descris ca „revoluţionar pentru metodele prezente de creştere a porcinelor”. Construită din lemn, structura avea un design unic, cu 12 laturi, foarte asemănătoare unui iglu. Permitea scroafelor să stea cu spatele la perete şi cu ugerul îndreptat spre un grilaj metalic, poziţie care izola în siguranţă scroafele pentru a putea naşte natural, fără a fi necesară asistenţa umană. După aceea, purceii nou-născuţi erau transferaţi către o lampă electrică pentru încălzire, unde găseau căldură la distanţă de mama care ar fi putut să-i strivească accidental. Când purceii aveau nevoie de lapte, se hrăneau pe sub grilajul metalic, fapt care le asigura în continuare siguranţa. Şi, datorită faptului că fiecare sistem Pigloo adăpostea un singur grup de purcei nou-născuţi, aceştia erau protejaţi împotriva posibilelor boli transmise de alte animale. Această izolare le permitea să creeze proprii anticorpi, fapt care îi proteja şi mai bine împotriva bolilor.

După dezvoltarea iniţială a sistemului Pigloo, Cargill a efectuat teste preliminare pe parcursul a trei ani, pe un eşantion de aproximativ 5.000 de animale. Rezultatele s-au dovedit promiţătoare: rata mortalităţii din cauza strivirii a scăzut de la 14% la mai puţin de 2%, iar decesele provocate de boli au scăzut de la 10% la aproape zero. În plus, purceii fătaţi şi crescuţi în sistemele Pigloo cântăreau mai multe livre în plus după primele două luni decât cei crescuţi în adăposturi tradiţionale. Sistemele Pigloo au ajutat crescătorii de porcine care aveau un număr de bază de aproximativ 120 de scroafe să reducă investiţia iniţială în facilităţi, să crească productivitatea, să reducă munca, să sporească profiturile şi să ofere consumatorilor cantităţi mai mari de carne de porc.

Recunoscând succesul sistemului Pigloo, Cargill a dorit să aplice aceeaşi idee într-un alt domeniu important: fermele de lapte. La momentul respectiv, o cincime din vitele nou-născute ale companiei mureau din cauza bolilor contractate. Cu ajutorul sistemului Calfloo, Cargill a reuşit să izoleze viţeii în primele trei luni de viaţă, reducând drastic expunerea acestora la paraziţi dăunători şi reducând decesele cauzate de boli de la media naţională de 20% până la mai puţin de 5%.

În prezent, Cargill continuă să fie lider în industria cărnii de porc, îndeplinind cerinţele în continuă evoluţie atât ale clienţilor, cât şi ale consumatorilor. De curând, s-a observat o preocupare legată de închiderea scroafelor în spaţii restrânse pe durata sarcinii — o practică diferită de sistemul Pigloo, care izolează scroafele doar când acestea sunt aproape să fete. În prezent, majoritatea operaţiunilor Cargill au o anvergură mult mai mare şi utilizează tehnologii avansate în locul sistemelor Pigloo şi Calfloo. Ca răspuns la preocupările din domeniu, compania se angajează să ofere adăpost în grup în proporţie de 100% pentru scroafele gestante până în 2016 şi solicită fermelor de porcine contractate să facă aceeaşi modificare până în 2018.