Primul port din lume situat la distanţă de ţărm

În cel mai mare district al Indiei, Kutch, perioadele de ploaie abundentă, urmate de cele lungi de secetă fac ca piaţa agricolă să fie instabilă. În ultima jumătate a anilor 1990, pentru a susţine micii fermieri din Kutch în perioadele aride, Cargill a început să importe în regiune volume mari de fertilizator din Tampa, Florida.

Până în 1998, compania identificase un port în Rozy, Jamnagar, care era locaţia ideală de descărcare la distanţă de ţărm pentru divizia sa de fertilizator, aflată în plină dezvoltare. Însă portul nu era suficient de adânc pentru a permite accesul navelor Panamax, nave oceanice mari, special proiectate să se potrivească lărgimii excepţionale a Canalului Panama.

Deşi în India existau alte porturi adânci, lucrările restante şi infrastructura depăşită făceau ca importul unor volume mari să fie atât dificil, cât şi costisitor.

Luând decizia să folosească portul Rozy, Cargill a ales să creeze o soluţie adaptată acestei provocări. Compania a dezvoltat o structură portuară inventivă, concepută să plutească la distanţă de ţărm unde apa era suficient de adâncă pentru a permite accesul navelor mari. Purtând numele de Rozy Pioneer, platforma masivă a companiei Cargill a fost lansată în India în acelaşi an, 1998, fiind dotată cu macarale integrate care descărcau peste 55.000 de tone de produse uscate în vrac, încărcând simultan alte mărfuri pentru export. Plutind la o distanţă de cinci mile faţă de ţărm, bunurile erau descărcate rapid de pe nave pe barje mai mici, după care erau transportate la ţărm pentru distribuţie terestră.

Rozy Pioneer a constituit o modalitate eficientă de a aduce fertilizator de înaltă calitate fermierilor din toată India. Capabilă să plutească aproape oriunde, platforma poate descărca şi încărca anual un cumul de 800.000 de tone de bunuri uscate în vrac. În comparaţie cu dragarea, — tehnica de creare a porturilor de ţărm tradiţionale, în care apa este adâncită cu ajutorul unei maşini, — portul plutitor s-a dovedit a fi o alternativă mai economică. De asemenea, este extrem de eficientă, necesitând cu 70% mai puţină energie decât echipamentele de descărcare folosite pe ţărm.

În urma acestui succes, barja a inspirat crearea unor noi variante în porturile din întreaga lume. În 2008, Cargill a instalat al doilea port plutitor, chiar la sud de Veneţia, Italia, pentru a aduce bunuri pentru fermierii din regiunile rurale ale ţării. 

Succesul platformei Rozy Pioneer inspiră lansarea celui de-al doilea port plutitor, la distanţă de coasta Italiei, care îmbunătăţeşte procesul de import pentru regiunile agricole rurale.